Torsiunea ovariană

• Ce este torsiunea ovariană?
• Care sunt cauzele apariției torsiunii de ovare?
• Care sunt simptomele?
• Cum se poate stabili un diagnostic?
• Care sunt posibilele complicații?
• Cum se tratează?

Ce este torsiunea ovariană?

Torsiunea ovariană este o afecțiune rară și reprezintă rotația ovarelor în jurul ligamentelor prin intermediul cărora ovarul este vascularizat și legat de organele vecine. De obicei sunt implicate și trompele uterine și atunci vorbim despre torsiunea anexială. Dacă această rotație blochează vasele sangvine ovariene va produce infarctul și necroza ovarului respectiv. Intervenția chirurgicală de urgență este necesară pentru a detorsiona organul afectat sau pentru a-l îndepărta.

Care sunt cauzele apariției torsiunii de ovare?

Torsiunea se poate produce în cazul unei  mobilități excesive a ovarului datorate laxității sau alungirii ligamentelor care îl susțin. Modificările anatomice care cresc greutatea și mărimea ovarului pot altera poziția sa anatomică, alungind ligamentele care îl susțin. Dezvoltarea unei mase ovariene (de ex. chisturi sau tumori) sau mai rar creșterea în dimensiuni a ovarului, se pot solda cu torsionarea acestuia. Torsiunea ovariană, în funcție de gradul obstrucției vaselor ovariene poate fi completă sau doar parțială. Există mai rar și torsiuni ovariene cronice sau intermitente

Efortul fizic și mișcările bruște reprezintă de obicei un eveniment declanșator. 

Factori de risc:  

• Torsiunea ovariană se poate produce la femeile de toate vârstele, inclusiv la fetițe, dar este mai frecventă la femeile de vârstă fertilă.
• Tumorile ovariene (chistice sau solide, de obicei benigne), sunt implicate în producerea a peste jumătate din cazurile de torsiune ovariană.
• Sarcina poate fi asociată cu torsiunea ovariană, de obicei datorită prezenței unui chist ovarian preexistent și având ca factor de risc suplimentar laxitatea țesuturilor de susținere ale ovarului.

 

Care sunt simptomele?

Efortul fizic si miscarile bruste reprezinta  de obicei un eveniment declansator.

Pacientele cu torsiune ovariană au de obicei un  debut brusc al durerii abdominale inferioare unilaterale, sub formă de crampe intense, severe, cu iradiere frecvent lombară. Durerea poate fi însoțită de  greață și vărsături. Este necesar un consult ginecologic de urgență.

Cum se poate stabili un diagnostic?

Pentru a putea salva ovarul, diagnosticul de torsiune anexială trebuie pus cât mai repede.

Întârzierea frecventă a diagnosticului din momentul prezentării pacientei în urgență este cauzată de raritatea acestei patologii, simptomele nespecifice și variabilitatea intensității lor. 

Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni: apendicită acută, boala diverticulară, endometrioza, ischemia mezenterică, chistul ovarian, boala pelvină inflamatorie, sarcina ectopică, obstrucția intestinală, calculi renali, infecții urinare la femei, tumoră ovariană, abces tubar.

Durerea în fosa iliacă dreaptă poate sugera apendicită, greață și vărsăturile mimind o sursă gastrointestinală a durerii. Iradierea lombară a durerii sugerează o colică reno-ureterală. Istoricul de episoade anterioare poate fi explicat de torsiunile din antecedente rezolvate. 

Examenul fizic este tipic nonspecific și foarte variabil. Anexa poate fi sensibilă la palpare, dar absența sensibilității nu poate fi folosită pentru a exclude torsiunea. Sindromul de iritație peritoneală  indică boală avansată dacă este prezentă. 

Ecografia transvaginală este principala modalitate imagistică pentru pacienții cu suspiciune de torsiune ovariană. Mărirea ovarelor secundară afectării drenajului venos sau limfatic este elementul cel mai important.  Masele ovariene implicate sunt mai ales benigne sau chisturi hemoragice, care pot produce ele însele durere cu localizare similară și de aceeași intensitate. Descoperirea unui chist ovarian voluminos cu pereți îngroșați(edem acut) crește suspiciunea pentru torsiune ovariană. Ecografia renală și la nivelul foselor iliace ajută în eliminarea altor cauze posibile.

Examinarea Doppler ecografică cu evaluarea morfologică a ovarului poate ameliora acuratețea diagnosticului. Deși absența fluxului sangvin sugerează torsiunea completă anexială dar circulația arterială poate fi păstrată în torsiunea ovariană parțială(când e absent drenajul venos).

Tomografia computerizată(CT) cu substanță de contrast poate identifica masele anexiale și este  util în excluderea altor cauze posibile de durere abdominală inferioară.

Rezonanța magnetică nucleară(IRM) cu substanță de contrast poate demonstra mărirea ovariană și prezența fluidului intraperitoneal. Poate demonstra pediculul răsucit. Poate oferi mai multe detalii legate de compoziția și vascularizația unei formațiuni tumorale sau chistice ovariene.

Analizele sangvine: Testul de sarcină(pentru excluderea unei sarcini extrauterine), hemoleucograma(pentru excluderea unei cauze infecțioase, precum apendicita, diverticulita, abces tuboovarian), analizele renale (în vederea imagisticii cu substanță de contrast), testele de coagulare (în vederea laparoscopiei exploratorii), sumarul de urină (litiaza renală) și urocultura (pielonefrită).

Laparoscopia exploratorie – în cazurile incerte intervenția chirugicală minim invazivă pune diagnosticul de certitudine.

Care sunt posibilele complicații?

Multe dintre pacientele cu torsiune ovariană sunt operate tardiv în momentul în care deja s-a produs  infarctul și necroza ovariană. Salvarea ovarului are o rată de 10% la adulți dar peste 27% la pacientele pediatrice. Este neobișnuit ca pierderea unui ovar să determine infertilitate semnificativă.

Cum se tratează?

Tratamentul torsiunii ovariene constă într-o intervenție chirurgicală de urgență, pentru a se preveni necroza ovarului. Intervenția chirurgicală poate fi de tip laparoscopic (minim invazivă) sau clasic(deschisă).

Intervenția chirurgicală laparoscopică are rol diagnostic și curativ. Această intervenție presupune o mică incizie în zona ombilicală. Medicul va utiliza o microcameră ce este introdusă în interiorul abdomenului și o serie de instrumente medicale pentru a elibera ovarul torsionat. În cazul în care medicul nu reușește să vadă suficient de bine ovarul, o intervenție chirurgicală clasică trebuie efectuată.

Intervenția chirurgicală presupune detorsionarea ovarului răsucit și evaluarea viabilității acestuia. Dacă ovarul este viabil și se constată prezența unui chist edematiat, chirurgul ginecolog poate opta pentru  îndepărtarea chistului în cadrul aceleiași intervenții sau dacă manevrele de chistectomie ar risca compromiterea ovarului, ablația ulterioară a chistului însoțită sau nu de ovaropexie (fixarea ovarului cu plicaturarea ligamentului uteroovarian). În cele mai multe cazuri, dacă ovarul și/sau trompa nu sunt viabile se practică extirparea acestora (ovarectomie/anexectomie) pentru înlăturarea riscului de peritonită.

Profilaxia torsiunii ovariene:

• Prevenția acestei patologii rare presupune consult ginecologic periodic și ecografie transvaginala atunci când consultul o indică.
• Se recomandă tratamentul adecvat al tumorilor și chisturilor ovariene voluminoase conform ghidurilor de bună practică.

Nu ezita să te programezi pe tine sau pe cineva drag, la un consult de specialitate, accesând acest link.