Preeclampsia: de ce apare, cum se manifestă și de ce poate fi periculoasă pentru tine și bebelușul tău

preeclampsia

Știi deja că vei fi mămică, iar acest fapt a devenit o responsabilitate importantă pentru tine, încă de când testul de sarcină a ieșit pozitiv. Este posibil ca, în această perioadă, să fii preocupată de diverse afecțiuni care pot apărea în timpul sarcinii, așa cum este, de exemplu, preeclampsia. Citește mai departe și află ce este, mai exact, preeclampsia, de ce apare, ce complicații poate provoca, dar și care sunt metodele de diagnostic și tratament pentru această problemă de sănătate.

  • Ce este preeclampsia
  • Preeclampsie în sarcină - cauze și factori de risc
  • Simptomele preeclampsiei în sarcină
  • Complicații
  • Metode de diagnostic
  • Opțiuni de tratament
  • Prevenție

Ce este preeclampsia

Preeclampsia, cunoscută și sub denumirea de toxemie de sarcină (toxemie gravidică), este o afecțiune severă, unică sarcinii umane, al cărei unic tratament definitiv este nașterea. Preeclampsia poate afecta orice organ sau sistem al mamei și poate duce la complicații grave, precum restricția de creștere sau chiar moartea intrauterină a fătului. În România, se estimează că aproximativ 4-6% dintre gravide dezvoltă preeclampsie, de obicei, în al doilea sau al treilea trimestru. Cu cât preeclampsia apare mai devreme, cu atât sunt mai crescute riscurile, atât pentru făt, cât și pentru mamă.

În linii mari, preeclampsia se manifestă prin creșterea tensiunii arteriale peste valoarea de 140/90 mmHg și proteinurie (prezența proteinelor în urină), ceea ce indică o afectare a funcției renale. Alte simptome pot include edeme la nivelul mâinilor și al feței, dureri de cap severe, tulburări de vedere (precum vederea încețoșată), dureri în partea superioară a abdomenului și creștere bruscă în greutate.


Preeclampsie în sarcină - cauze și factori de risc

Deși cauzele exacte ale preeclampsiei rămân, în mare parte, neclare, cercetările sugerează că există mai mulți factori care pot contribui la dezvoltarea acesteia. Printre aceștia, se numără, de exemplu, anomaliile placentei. Placenta joacă un rol vital în timpul sarcinii, furnizând oxigen și nutrienții necesari dezvoltării fătului. La unele femei cu preeclampsie, placenta nu se dezvoltă corect, ceea ce poate limita aportul de sânge către făt, afectând creșterea acestuia.

Alte teorii sugerează că problemele vasculare, sistemul imunitar și predispozițiile genetice pot avea, de asemenea, un rol în apariția preeclampsiei. Spre exemplu, unele cercetări indică faptul că femeile cu anumite variații genetice sunt mai susceptibile să dezvolte această afecțiune.

Factori de risc

Deși orice femeie însărcinată poate ajunge să se confrunte cu preeclampsia, există o serie de factori ce pot crește acest risc, precum:

  • istoricul familial de preeclampsie - riscul este mai mare dacă mama sau surorile gravidei în cauză au avut preeclampsie;
  • afecțiuni medicale preexistente - anumite afecțiuni, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, bolile renale și anumite tulburări autoimune pot crește riscul de preeclampsie în sarcină;
  • varsta mamei - femeile cu vârsta mai mică de 20 de ani sau peste 40 de ani sunt supuse unui risc mai ridicat de a dezvolta această afecțiune;
  • sarcina multiplă - sarcinile cu gemeni sau tripleți cresc probabilitatea dezvoltării preeclampsiei;
  • obezitatea - un indice de masă corporală (IMC) mare înainte de sarcină poate crește riscul apariției preeclampsiei.
Discută cu medicul tău ginecolog, dacă identifici unul sau mai mulți dintre acești factori de risc, în cazul tău. Dacă ești expusă riscului de a dezvolta preeclampsie, asigură-te că te prezinți la toate controalele prenatale recomandate și că discuți deschis despre ceea ce te preocupă, legat de sănătatea ta și a copilului tău.


Simptomele preeclampsiei în sarcină

Iată cele mai comune simptome asociate cu preeclampsia:

  • hipertensiune arterială - creșterea peste limitele normale a tensiunii arteriale este unul dintre semnele cheie ale preeclampsiei. O tensiune arterială mai mare de 140/90 mmHg, măsurată în două ocazii diferite, la cel puțin 4 ore distanță, poate indica prezența preeclampsiei;
  • proteinuria - prezența unei cantități semnificative de proteine în urină este un alt indicator al preeclampsiei. Aceasta este, de obicei, depistată printr-un test de urină;
  • edemul - umflarea feței, a mâinilor sau a altor zone ale corpului, care nu dispare și se agravează pe parcursul zilei, poate fi un semn al preeclampsiei. Deși umflarea picioarelor și a gleznelor este o manifestare obișnuită în timpul sarcinii, edemul sever poate semnala probleme mai grave;
  • dureri de cap puternice - durerile de cap persistente, severe, care nu se ameliorează cu tratament obișnuit sau prin odihnă, pot fi manifestări ale preeclampsiei;
  • tulburări de vedere - vederea încețoșată, apariția de puncte luminoase în câmpul vizual, sensibilitatea la lumină și pierderea temporară a vederii sunt simptome serioase, care necesită asistență medicală imediată;
  • dureri în partea superioară a abdomenului sau sub coaste - aceste dureri pot fi constante sau pot apărea brusc;
  • creștere rapidă în greutate - o creștere bruscă în greutate, care nu este asociată cu un consum excesiv de alimente sau lichide, poate indica retenție de lichide și poate fi un semn de preeclampsie;
  • oligurie - scăderea producției de urină sau dificultățile la urinare pot fi, de asemenea, manifestări ale preeclampsiei;
  • dificultăți de respirație - senzația de respirație dificilă și creșterea frecvenței respirației pot apărea în cazurile severe de preeclampsie și necesită asistență medicală de urgență.
Cu toate acestea, unele femei cu preeclampsie nu prezintă simptome evidente. De aceea, controalele prenatale regulate sunt deosebit de importante pentru identificarea timpurie a simptomelor specifice acestei probleme.

Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome sau ai întrebări legate de anumite manifestări din timpul sarcinii, este indicat să iei legătura cu medicul care îți urmărește sarcina.

Complicatii

Complicații

Deși este o afecțiune periculoasă în sine, preeclampsia poate provoca o serie de complicații, unele dintre ele punând în pericol atât viața pacientei, cât și pe cea a fătului.

Eclampsia

Eclampsia este o complicație severă și amenințătoare de viață, care poate să apară în timpul sarcinii. Este caracterizată prin apariția convulsiilor sau a comei, la o femeie care suferă de preeclampsie. Mecanismul exact prin care preeclampsia avansează către eclampsie nu este pe deplin cunoscut, dar se crede că este legat de inflamația provocată la nivelul vaselor sanguine din creier, ce duc la apariția convulsiilor și, uneori, a comei.

Eclampsia poate să apară în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau după aceasta și necesită intervenție medicală imediată, pentru prevenirea complicațiilor grave, atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Sindromul HELLP

Sindromul HELLP este o complicație rară, dar gravă a sarcinii, care este adesea considerată o formă severă de preeclampsie. Numele sindromului este un acronim derivat din caracteristicile sale principale:

  • Hemoliza (Hemolysis) - procesul de distrugere a celulelor roșii din sânge;
  • Nivel crescut al enzimelor hepatice (Elevated Liver enzymes) - ceea ce indică prezența de leziuni la nivelul ficatului;
  • Număr scăzut de trombocite (Low Platelet count) - ceea ce indică probleme de coagulare a sângelui.
Sindromul HELLP este considerat o urgență medicală ce poate pune viața în pericol, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Printre simptome se pot număra:

  • durerea în partea superioară a abdomenului, în special în partea dreaptă, sub coaste;
  • oboseală;
  • greață și vărsături;
  • dureri de cap;
  • uneori, edeme.
Deoarece aceste simptome pot fi vagi și pot fi confundate cu manifestări ale altor afecțiuni, diagnosticarea sindromului HELLP poate fi dificilă.

Afectarea organelor interne

Preeclampsia poate avea efecte grave și asupra organelor interne:

  • Poate provoca leziuni renale sau poate agrava problemele renale existente, ducând, uneori, la insuficiență renală;
  • Riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare este mai mare la femeile care suferă de preeclampsie ori la cele care s-au confruntat cu această afecțiune, pe parcursul sarcinii;
  • Preeclampsia severă poate afecta și ficatul, conducând la insuficiență hepatică sau la alte probleme hepatice;
Această tulburare poate provoca inclusiv complicații la nivelul sistemului nervos central, precum accidentul vascular cerebral (AVC), pe fondul tensiunii mari în sarcină.

Restricția de creștere intrauterină

În sarcinile afectate de preeclampsie, fătul poate crește mai lent decât în mod normal, din cauza aportului insuficient de oxigen și nutrienți. Această problemă apare ca urmare a disfunctiei placentare care provoaca si preeclampsia.

Moartea fetală

Moartea fetală provocată de preeclampsie reprezintă una dintre cele mai grave complicații ale acestei afecțiuni. functia placentara alterata duce la preeclampsie, reducând fluxul sanguin către făt, ceea ce poate limita aportul de oxigen și nutrienți necesari dezvoltării acestuia.

Nașterea prematură

Preeclampsia poate cauza nașterea prematură a copilului (înainte de saptamana 37 de sarcina), pentru a proteja sănătatea mamei și pe cea a copilului, ceea ce poate duce la complicații asociate prematurității. Aceste complicații pot fi de natură respiratorie, gastrointestinală, neurologică sau pot fi probleme de dezvoltare (întârzieri în dezvoltarea fizică și intelectuală, probleme de învățare etc.).

În cazurile de naștere prematură, îngrijirea bebelușului necesită o atenție deosebită. Citește despre rolul medicului specialist în neonatologie și află ce presupune îngrijirea nou-născuților.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea preeclampsiei implică o combinație de teste și evaluări clinice, menite să identifice hipertensiunea arterială și alte semne ale acestei afecțiuni. Iată metodele principale de diagnostic utilizate:

  • evaluarea simptomelor - medicul va întreba despre simptomele apărute și va solicita informații cu privire la istoricul medical, pentru a identifica orice factori de risc pentru preeclampsie;
  • monitorizarea tensiunii arteriale - preeclampsia este diagnosticată atunci când tensiunea arterială este de 140/90 mmHg sau mai mare, măsurată în două ocazii distincte, la minimum 4 ore distanță, după săptămâna 20 de sarcină, la o femeie care nu suferea anterior de hipertensiune;
  • analize de urină - se efectuează în vederea depistării proteinuriei (prezența proteinelor în urină), care este un indicator specific al preeclampsiei. De obicei, se colectează o probă de urină pe parcursul a 24 de ore, astfel încât să poată fi măsurată cu exactitate cantitatea de proteine;
  • analize de sânge - acestea pot identifica anomalii ale funcției renale și ale celei hepatice, eventuale modificări ale numărului de hematii sau alte semne ale preeclampsiei, precum sindromul HELLP;
  • monitorizarea dezvoltării fetale - medicul poate apela la efectuarea de ecografii periodice, pentru a evalua creșterea și dezvoltarea fătului, aceste aspecte putând fi sever afectate de preeclampsie.
Preeclampsia este o afecțiune dinamică și poate evolua rapid; de aceea, monitorizarea atentă și regulată joacă un rol vital. În funcție de gradul de severitate al preeclampsiei și de cât de avansată este sarcina, medicul poate recomanda monitorizare mai frecventă, tratament la domiciliu sau chiar spitalizarea viitoarei mame.

Opțiuni de tratament și prevenție

Tratamentul pentru preeclampsie depinde de severitatea afecțiunii, de vârsta gestațională (durata sarcinii) și de starea de sănătate a mamei și a fătului. Obiectivul principal al tratamentului este de a preveni complicațiile și de a asigura stabilizarea mamei și a copilului. Principalele opțiuni de tratament sunt reprezentate de:

  • singura metoda de preventie a preeclampsiei dovedita prin studii extinse este administrarea de Aspirina la gravidele care au risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Aspirina reduce cu 90% cazurile de preeclampsie precoce care duce la nasteri premature. Acest lucru se stabileste la prima morfologie.
  • administrarea de suplimente de calciu - unele studii sugerează că suplimentele pe bază de calciu doar la gravidele care au deficit de calciu pot reduce riscul de preeclampsie;
  • administrarea de medicamente antihipertensive - necesară pentru a controla hipertensiunea arterială și a reduce riscul de complicații cardiovasculare;
  • tratamentul cu corticosteroizi - este recomandat în cazuri severe, pentru a ajuta la maturarea pulmonară a fătului, atunci când nașterea prematură este inevitabilă;
  • administrarea de sulfat de magneziu - această formă de tratament este utilizată pentru a preveni eclampsia (apariția de convulsii) la femeile cu preeclampsie severă;
  • inducerea nașterii - dacă preeclampsia este severă sau dacă sarcina este aproape de termen, poate fi necesară inducerea nașterii, pentru a preveni evoluția către complicații mai grave. În unele cazuri, nașterea prin cezariană poate fi cea mai sigură opțiune pentru mamă și făt;
  • alimentație sănătoasă și controlul greutății - respectarea unei diete echilibrate și menținerea greutății în limite normale pot ajuta și ele la managementul simptomelor preeclampsiei.
Este important de menționat că singurul tratament definitiv pentru preeclampsie este reprezentat de naștere. Decizia privind cel mai bun moment și mod de naștere trebuie luată de către o echipă medicală specializată, ținând cont de multiplele aspecte clinice care privesc atât mama, cât și fătul.

Prevenție

Preeclampsia nu poate fi întotdeauna prevenită complet, dar există strategii care pot reduce riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni. În acest sens, este recomandată morfologia de trimestrul 1 care are rolul nu doar de a calcula riscul de sindroame genetice ci si de a calcula riscul de preeclampsie si restrictie de crestere fetala. gravidele identificate cu un risc crescut pentru aceste afectiuni pot beneficia de tratament profilacti cu Aspirina pentru a reduce considerabil aceste riscuri. Aspirina nu se incepe dupa saptamana 16 de sarcina de aceea este foarte importanta efectuarea acestei morfologii.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu accent pe o alimentație echilibrată și menținerea unei greutăți corporale adecvate, contribuie la minimizarea riscului. Renunțarea la fumat și evitarea consumului de alcool și substanțe interzise sunt, de asemenea, măsuri cheie în prevenirea preeclampsiei.

Nu în ultimul rând, este necesară tratarea corespunzătoare a afecțiunilor medicale preexistente, așa cum sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat.

Diagnosticul de preeclampsie poate fi îngrijorător pentru oricare viitoare mămică. De aceea, comunicarea cu medicul specialist și monitorizarea atentă a stării de sănătate sunt cele mai importante măsuri pe care le poți lua, pentru a preveni sau a ține sub control această afecțiune.

Surse foto: Shutterstock


Articol scris de: Nativia

Articol revizuit de: Dr. Luiza Guzgă
Medic specialist obstetrică-ginecologie

Dr. Luiza Guzgă

Data publicării: 07-07-2020
Data modificării: 08-04-2024

Articole medicale