Fibrinogenul crescut sau scăzut în sarcină - valori, afecțiuni, complicații

Fibrinogenul este o proteină produsă de către ficat și eliberată în circulație, ce deține un rol cheie în procesul de coagulare al sângelui, purtând și denumirea clinică de factorul I al coagulării. Modul prin care acesta își exercită rolul în procesul de coagulare este prin formarea cheagului de sânge (trombusului), cu scopul grăbirii vindecării leziunilor active. 

Testele de sânge prin care se măsoară cantitatea fibrinogenului au două mari întrebuințări clinice: evaluarea riscului de apariție a evenimentelor cardiovasculare prin creșterea fenomenelor trombotice sau hemoragice și identificarea unor posibile procese inflamatorii prezente la momentul recoltării. 

În sarcină, rolul testării fibrinogenului capătă o utilitate și mai însemnată, întrucât poate spori atenția asupra posibilității existenței unor afecțiuni potențial dăunătoare atât pentru mamă, cât și pentru copil. 

Analiza fibrinogenului

Analiza fibrinogenului este o procedură simplă și presupune recoltarea unei probe de sânge și trimiterea acesteia către laborator.

Riscurile aferente recoltării sunt minime, chiar nesemnificative, asociate în principal puncției venoase efectuate cu scopul prelevării probei. Nu este necesară o pregătire specială în prealabil pentru pacientă. 

Există două tipuri de teste prin care se poate măsura fibrinogenului:

1. Testul de activitate a fibrinogenului - este folosit pentru a evalua riscul de evenimente trombotice sau hemoragice, măsurând timpul necesar de coagulare a sângelui (dacă timpul este alungit, crește riscul de sângerare, iar dacă timpul este mai scurt decât cel prezis, crește riscul de evenimente trombotice);
2. Nivelul de fibrinogen din sânge (testul de tip antigen) - se folosește în special pentru identificarea unui proces inflamator în organism, dar este util și în evaluarea riscurilor de evenimente trombotice și hemoragice (un nivel scăzut de fibrinogen se asociază cu un risc crescut de sângerare, iar un nivel ridicat, cu un risc de tromboză).

Valori normale ale fibrinogenului în sarcină

De cele mai multe ori, în timpul sarcinii, nivelul de fibrinogen din sânge poate avea o valoare crescută în mod fiziologic. Tocmai din acest motiv, noi intervale de referință au fost stabilite pentru a putea reduce erorile care apar ca urmare a acestei creșteri artificiale.

Astfel, deși intervalul normal pentru un adult se situează între limitele 233-496 mg/dL de sânge (de multe ori, este simplificat și considerat, pur și simplu, 200-400 mg/dL), în cazul unei paciente însărcinate, apar trei intervale noi, ce diferă în funcție de trimestrul în care se află sarcina:

• Trimestrul I de sarcină - 244-510 mg/dL;
• Trimestrul II de sarcină - 291-538 mg/dL;
• Trimestrul III de sarcină - 373-619 mg/dL. 

Trebuie reținut faptul că laboratoarele pot folosi intervale de referință diferite de la unul la altul, astfel că este important ca, înainte de interpretarea oricărei valori, să fie verificat intervalul trecut în buletinul de analize al laboratorului respectiv.

Semnificațiile clinice ale valorilor anormale

O valoare aflată imediat sub sau deasupra limitei de referință nu reprezintă automat un risc crescut pentru sănătate și nu are o semnificație patologică serioasă. 

Totuși, orice valoare situată în afara intervalului de referință trebuie adresată medicului pentru a fi coroborată cu istoricul medical personal și cu manifestările clinice resimțite (dacă acestea au fost prezente). 

În general, se consideră că o valoare extrem de mică (ex: sub 50 mg/dL) se asociază cu un risc crescut de fenomene hemoragice, iar o valoare extrem de mare (ex: peste 700 mg/dL) se asociază cu un risc crescut de fenomene trombotice).

Un nivel scăzut al fibrinogenului din sânge poate apărea fie în urma unei sinteze hepatice deficitare, fie în urma unui consum crescut al acestuia. Totodată, un nivel crescut al fibrinogenului seric poate fi atât fiziologic (specific sarcinii), cât și patologic, drept consecință a unei stări inflamatorii. 

Afecțiuni asociate cu valori anormale ale fibrinogenului 

Valorile anormale ale fibrinogenului, atât cele aflate sub intervalul de referință, cât și cele aflate deasupra limitei superioare a acestuia, pot fi asociate cu o serie de afecțiuni sau stări patologice ale organismului. 

Fibrinogenul scăzut

Un nivel scăzut al fibrinogenului în sânge se poate întâlni în:

• Afecțiunile hepatice - prezența unor patologii la nivelul ficatului pot fi responsabile pentru scăderea funcțiilor sale fiziologice (inclusiv cea de sinteză a fibrinogenului), rezultând în scăderea cantității totale de fibrinogen din sânge;
• Afecțiunile genetice - anumite boli genetice, printre care se numără și afibrinogenemia congenitală (lipsa sintezei de fibrinogen), pot fi responsabile pentru un nivel scăzut al proteinei în sânge;
• Coagularea intravasculară diseminată (CID) - reprezintă un sindrom clinic responsabil pentru consumul excesiv de fibrinogen și scăderea nivelului său din sânge, drept consecință.

Fibrinogenul crescut

Un nivel crescut al fibrinogenului în sânge se poate întâlni în:

• Stările  inflamatorii - alături de VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) și proteina C reactivă, fibrinogenul este un bun indicator al prezenței unei inflamații la nivelul organismului;
• Afecțiunile genetice - disfibrinogenemia congenitală se asociază cu un nivel scăzut de fibrinogen coagulabil, dar cu un nivel normal sau crescut al fibrinogenului din sânge.

Când vine vorba despre un rezultat al analizei de fibrinogen ce indică o valoare crescută, trebuie luată în considerare inclusiv posibilitatea unui nivel mărit în mod fiziologic, întrucât reprezintă o caracteristică particulară a sarcinii. Astfel, compararea istoricului medical personal cu rezultatul analizei este un pas esențial în interpretarea corectă a diagnosticului.

Posibile complicații 

Întrucât fibrinogenul este factorul I al coagulării, rolul său în procesul de coagulare este unul extrem de important. 

Principalele complicații care se pot asocia cu un nivel crescut al fibrinogenului din sânge sunt cele cardiovasculare (ex: infarct miocardic, accident vascular cerebral), ce pot apărea ca urmare a creșterii activității trombotice și obstrucției vaselor importante. 

Un nivel scăzut al fibrinogenului din sânge poate determina complet opusul fenomenelor trombotice, venind cu un risc crescut pentru evenimentele hemoragice. 

Astfel, analiza fibrinogenului este larg răspândită și extrem de utilă în practica medicală, atât pentru populația generală, dar mai ales pentru femeile însărcinate. Evaluarea riscului pentru dezvoltarea unor afecțiuni trombotice, inflamatorii sau hemoragice este cu atât mai util în timpul unei sarcini, întrucât trebuie asigurată atât starea de sănătate a mamei, cât și cea a copilului și, implicit, a sarcinii per total.