Tot ce ar trebui să știți despre colestaza sarcinii

• Ce este colestaza de sarcină? 
• Care sunt cauzele?
• Cum se manifestă?
• Cum se stabilește un diagnostic?
• Cum se tratează?

Ce este colestaza de sarcină?

Colestaza de sarcină este o afecțiune care apare cel mai frecvent spre finalul trimestrului II de sarcină și/sau în trimestrul III, fiind caracterizată de existența pruritului și de creșterea concentrației acizilor biliari. Aceste modificări dispar rapid după naștere.

Care sunt cauzele?

Etiologia colestazei de sarcină nu este complet cunoscută, dar se consideră ca sunt implicați factori genetici, factori hormonali și de mediu.

Factorii genetici cresc susceptibilitatea la boală, existând un risc crescut la rudele de gradul I și de asemenea în unele grupuri etnice. 

Estrogenul și progesteronul sunt implicați în etiologia bolii prin modificări la nivelul producerii și eliminării bilei la nivel hepatic. Bila este un lichid produs de ficat și stocat la nivelul veziculei biliare cu rol în digestia grăsimilor. În colestază, lichidul biliar se acumulează și acizii biliari conținuți, ajung în circulația sistemică maternă și de aici în cea fetală.

Factorii de mediu care pot avea influență sunt reprezentați de poziționarea geografică sau de anotimp. Incidența bolii este mai crescută în lunile de iarnă în unele țări precum: Suedia, Finlanda sau Chile.

Alți factori de risc în colestaza de sarcină sunt reprezentați de: 

• antecedente personale sau familiale de colestază;
• sarcină multiplă;
• afecțiuni hepatice preexistente: hepatita cronică C, ciroză hepatică non-alcoolică;
• stimulare ovariană.

Cum se manifestă?

Cel mai frecvent simptom este pruritul – mâncărimea, care poate avea grade diferite de severitate. În general este predominant la nivelul palmelor și tălpilor, cu intensificare în timpul nopții. Alte simptome sunt reprezentate de:

• greață;
• pierderea apetitului;
• durere subcostală dreaptă;
• urină închisă la culoare și scaune de culoare deschisă;
• icter – colorarea sclerei (“albul ochiului”) și a pielii în galben.

Cum se stabilește un diagnostic?

Diagnosticul colestazei de sarcină se bazează pe asocierea elementelor clinice și paraclinice. Pacienta gravidă, aflată spre finalul trimestrului II sau în trimestrul III, se prezintă cu prurit (mâncărimi) în diferite grade, care începe la nivelul palmelor și plantelor și care poate deveni generalizat. 

La examinarea clinică se pot găsi escoriații sau semne lăsate de scărpinat, dar fără leziuni primare asociate colestazei. De asemenea, în 15-25% dintre cazuri poate să apară icterul – colorarea pielii în galben; acesta apare tipic între 1 și 4 săptămâni după apariția pruritului.

Analiza de laborator specifică și care ajută semnificativ la diagnosticul colestazei de sarcină este determinarea nivelului de acizi biliari serici. Aceștia se pot asocia cu alte modificări, precum:

• creșterea nivelului de transaminaze hepatice;
• creșterea nivelului de bilirubină totală și directă;
• în situații mai rare – creșterea gama-GT, fosfataza alkalina.

Complicații

Principalele complicații fetale în colestaza de sarcină sunt determinate de acizii biliari materni care traversează placenta ajungând la nivel fetal și în lichidul amniotic. Astfel că, există un risc crescut de: 

• deces fetal – riscul crește odată cu creșterea nivelului acizilor biliari, în special peste 100 micromol/L;
• naștere prematură spontană sau iatrogenă;
• sindrom de detresă respiratorie fetală.

Pentru pacienta gravidă pot apărea complicații precum afectarea temporară a absorbției grăsimilor, ceea ce poate duce la scăderea nivelului factorilor de coagulare dependenți de vitamina K. Dar aceste complicații sunt rare, iar toate modificările materne legate de colestaza de sarcină sunt reversibile după naștere.

Cum se tratează?

Principalele ținte ale tratamentului sunt reducerea simptomelor materne și reducerea riscului de complicații fetale și neonatale. Tratamentul de elecție se face cu acid ursodezoxicolic care ameliorează simptomatologia mamei și îmbunătățește analizele medicale prin scăderea acizilor biliari. De asemenea, se pot utiliza creme și loțiuni care pot scădea senzația de mâncărime.

Pe parcursul tratamentului, atât mama, cât și fătul sunt monitorizați. Mama beneficiază de repetarea analizelor medicale, iar fătul este monitorizat prin teste non-stres și ecografic, deși nu s-a demonstrat că acestea pot identifica riscul de deces. 

Nașterea se ia în considerare în funcție de vârsta și particularitățile sarcinii și valorile analizelor biochimice. În majoritatea cazurilor se așteaptă ajungerea sarcinii la termen, la 37 săptămâni, cu informarea gravidei asupra riscurilor asociate colestazei și riscurilor și beneficiilor asociate nașterii în jurul vârstei de 37 săptămâni. Nașterea prematură, sub 37 săptămâni se poate lua în considerare în unele cazuri, cum ar fi:

• deteriorarea funcției hepatice;
• istoric de deces fetal înainte de 37 săptămâni cauzat de colestaza de sarcină;
• prurit matern exacerbat, care nu este ameliorat de terapia medicamentoasă.

Nu ezita să te programezi pe tine sau pe cineva drag, la un consult de specialitate, accesând acest link.