Chisturile ovariene

• Definiție
• Tipuri și cauze
• Factori de risc
• Simptome
• Diagnostic
• Complicații 
• Tratament
• Prevenție
• Chisturile ovariene și cancerul

Definiție

Chistul ovarian este o formațiune dezvoltată din ovar care are perete propriu și conține, cel mai frecvent un lichid, dar poate conține și elemente solide - țesut sau o combinație. Chisturile ovariene apar foarte frecvent, dar de cele mai multe ori nu cauzează simptome și dispar în câteva luni fără a necesita tratament.

Tipuri și cauze

Chisturile ovariene pot fi clasificate în funcție de anumite criterii:

• Benign sau malign – marea majoritate sunt formațiuni benigne, necanceroase;
• Modalitatea de formare și dezvoltare: funcționale sau patologice.

Chisturile funcționale se dezvoltă pe parcursul ciclului menstrual, când o structură ovariană numită folicul crește pentru a elibera ovocitul. Acest folicul poate să continue să crească formând chisturi funcționale care pot fi de două tipuri:

• Chist folicular – se formează atunci când foliculul nu se rupe pentru a elibera ovocitul, ci continuă să acumuleze lichid și să crească în dimensiuni;
• Chist de corp luteal – după ruperea foliculului și eliberarea celulei specifice feminine se formează corpul galben (corp luteal) care uneori poate să acumuleze lichid formând un chist.

Chisturile funcționale sunt, de obicei asimptomatice și dispar de la sine în câteva luni.

• Chist endometriozic – acesta se formează ca urmare a unei patologii în care celulele endometriale se localizează în afara cavității uterine. Unele celule se atașează de ovar și pot genera chisturi.
• Chist dermoid – se dezvoltă din celule de origine embrionară care pot forma orice fel de țesut; frecvent conține grăsime, păr sau dinți.
• Sindromul ovarelor micropolichistice este o patologie care presupune existența a numeroase formațiuni chistice de mici dimensiuni care nu se dezvoltă și nu dau complicații specifice chisturilor. Aceste mici chisturi reprezintă foliculi, elemente normale ale unui ovar, dar care se formează în număr mare din cauza unor modificări hormonale.

Factori de risc

Există factori de risc care cresc șansa dezvoltării unei formațiuni chistice:

• Un chist ovarian în trecut;
• Modificări hormonale apărute spontan sau în urma unor tratamente de stimulare a ovulației în cadrul managementului infertilității;
• Sarcina – în sarcină, uneori chistul care se formează după ovulație persistă pe parcursul aceastei perioade;
• Endometrioza.

Simptome

• Durerea pelvină – poate să varieze de la durere de mică intensitate sau o jenă până la durere cu debut brusc și ascuțită;
• Durere la contactul sexual;
• Meteorism abdominal (balonare);
• Modificări ale ciclului menstrual;
• Constipație; 
• Modificări urinare – micțiuni frecvente.

Simptome severe ale unui chist ovarian care necesită prezentarea la medic de urgență includ:

• Durere pelvină acută, ascuțită;
• Amețeală sau stare de leșin;
• Febră.

Diagnostic

Diagnosticul unui chist ovarian se poate face atunci când pacienta se prezintă la medic cu simptome sugestive sau doar pentru un control de rutină. În cadrul consultului clinic ginecologic se poate ridica suspiciunea unei formațiuni anexiale, iar în acest caz ecografia transvaginală reprezintă metoda de elecție în diagnosticul unui chist ovarian. 

Cu ajutorul ecografiei se precizează dimensiunea, aspectul, gradul de vascularizație al formațiunii chistice și, de asemenea se descriu și celelalte componente ale aparatului genital cu alte eventuale modificări. În unele situații poate fi nevoie de metode imagistice mai complexe pentru a evalua o formațiune ovariană: CT sau RMN.

Aspect ecografic al unui chist seros

Pentru că majoritatea formațiunilor chistice dispar în câteva săptămâni sau luni, nu este nevoie de tratament, dar poate fi nevoie de reevaluare ecografică sau alte teste precum:

• Test de sarcină;
• Dozare a hormonilor;
• Teste de sânge atunci când există suspiciunea unor formațiuni maligne.

Înainte de a diagnostica o formațiune chistică ovariană, este absolut necesar să fie excluse alte cauze care pot provoca simptome asemănătoare chisturilor și să fie excluse complicații amenințătoare de viață. În această categorie sunt incluse:

• Piosalpix sau abces tubo-ovarian – reprezintă o infecție care se localizează la nivelul trompei uterine și care se poate propaga la nivelul structurilor vecine acumulând puroi și alcătuind un abces;
• Alte afecțiuni cum ar fi: apendicita, diverticulita, hidronefroză.

Diagnosticul de certitudine al naturii unui chist ovarian se face doar prin analiză anatomopatologică după ce formațiunea este excizată chirurgical. 

Complicații

Cele mai multe formațiuni chistice ovariene au o evoluție autolimitată și cauzează simptome minime. În unele cazuri, pot cauza complicații precum:

• Creșterea în volum cu distensia abdomenului, compresia organelor vecine și apariția simptomelor – durerea fiind cel mai frecvent;
• Ruptura chistului – care produce durere de intensitate mare, posibil asociată cu stare de leșin cauzată de o sângerare intraabdominală;
• Torsiunea chistului – prin torsiune se oprește vascularizația sangvină, iar dacă complicația nu este diagnosticată și tratată la timp, poate să ducă la necroză (moartea țesutului).

Tratament 

Tratamentul în cazul unui chist ovarian este individualizat în funcție de câteva criterii:

• Vârsta pacientei;
  
• Dimensiunea chistului;
• Prezența sau absența simptomelor;
• Aspectul imagistic al chistului.

1. Supravegherea și reexaminarea pacientei în câteva luni este cea mai frecventă atitudine în cazul unei formațiuni chistice ovariene care este asimptomatică și care are caractere de benignitate la examinarea ecografică.
2. Intervenția chirurgicală se indică atunci când formațiunea ovariană are dimensiuni crescute, putând conduce la complicații, cauzează simptome sau are caractere suspecte de malignitate. Operația poate fi efectuată:

• laparoscopic – intervenție chirurgicală minim-invazivă care presupune efectuarea unor incizii minime prin care se introduce o cameră intraabdominal care ajută la vizualizarea tuturor structurilor și, de asemenea permit introducerea unor instrumente cu care chistul va fi excizat. Este metoda utilizată cel mai frecvent deoarece permite o recuperare mai rapidă și cauzează mai puțină durere postoperatorie. De fiecare dată, în cazul unui chist benign, se dorește excizia chistului cu păstrarea intactă a țesutului ovarian adiacent pentru a se prezerva rezerva ovariană, în cazul femeilor de vârstă fertilă.
• prin laparotomie – intervenția presupune o incizie  mai mare care oferă un acces mai larg medicului. Acest tip de operație se preferă în cazul formațiunilor de mari dimensiuni sau atunci când se suspectează un cancer. În cazul unei formațiuni maligne, operația este mai extinsă cu îndepărtarea ambelor ovare împreună cu trompele, uterul și toate țesuturile afectate.

Prevenție

Formarea chisturilor ovariene nu poate fi prevenită printr-o metodă eficientă. În cazul chisturilor recurente se pot recomandă pilule contraceptive care inhibă ovulația și ar putea preveni formarea lor. Contraceptivele orale nu au niciun efect asupra chisturilor existente. Examinarea ginecologică efectuată regulat poate detecta precoce o modificare ovariană. De aceea, prezentarea la medic pentru un control de rutină sau atunci când există simptome precum durere pelvin, modificări ale ciclului menstrual reduce riscul unor complicații.

Chisturile ovariene și cancerul

  Există situația în care unele chisturi ovariene se formează sau devin în dezvoltarea lor, maligne. Acest lucru se întâmplă într-un procent scăzut din cazuri și este mai frecvent când se asociază anumiți factori de risc:

• Vârsta înaintată;
• Mutații genetice cum ar fi BRCA;
• Istoric familial de neoplasm ovarian;
• Istoric de cancer de sân;
• Nuliparitatea;
• Infertilitatea.

Pentru a depista o astfel de formațiune ovariană este important controlul ginecologic periodic și nu doar atunci când există simptome, deoarece durerea sau alte acuze apar frecvent în stadii avansate ale bolii. Medicul poate suspiciona un cancer pe baza caracteristicelor clinice și ecografice ale formațiunii ovariene, dar în unele cazuri sunt necesare investigații suplimentare imagistice și de sânge.

Tratamentul chirurgical presupune histerectomie totală cu anexectomie bilaterală – scoaterea uterul și a ovarelor împreunaă cu trompele uterine, a ganglionilor de la nivel pelvin, a omentului – țesutul gras care acoperă intestinele și a altor țesuturi afectate de boală. Odată confirmat diagnosticul de cancer, tratamentul și supravegherea pacientei sunt decise și efectuate de către o echipă mulidisciplinară care cuprinde chirurg, oncolog, radioterapeut, psiholog.

Nu ezita să te programezi pe tine sau pe cineva drag, la un consult de specialitate, accesând acest link.