Testul fetal non-stres sau cardiotocograma

Date generale

Testul fetal non-stres (Cardiotocografia) este o investigație simplă, non-invazivă care se efectuează prenatal pentru a verifica starea de bine a bebelușului. Acesta presupune monitorizarea bătăilor cordului fetal, a mișcărilor acestuia și a variației frecvenței cardiace fetale în funcție de mișcări.

Scopul principal al testului este acela de a identifica feții care prezintă risc de hipoxie (oxigenare scăzută), astfel încât să se aplice măsurile necesare pentru a preveni complicațiile. Alt scop este de a identifica feții cu oxigenare normală, astfel încât sarcina să poată continua în siguranță, iar intervențiile inutile să poată fi evitate. Testul oferă informații despre oxigenarea copilului prin verificarea frecvenței bătăilor cardiace fetale (monitor fetal) și răspunsul inimii la mișcările acestuia. În mod normal, inima bate mai rapid când este fătul este activ.

Testul de non-stres (Cardiotocografia) poate fi făcut începând cu vârsta gestațională la care fătul este considerat a fi la risc, atât timp cât sarcina este destul de avansată. Vârsta gestațională la care se poate începe testul este de 26-28 săptămâni, atunci când sistemul neurologic fetal este suficient de dezvoltat pentru a avea o evaluare corespunzătoare. Frecvența cu care este efectuat testul depinde de indicația lui, vârstă de gestație, rezultate anterioare la testul de non-stres sau alte teste.

Indicații

Testul de non-stres se recomandă în cazul sarcinilor cu risc crescut:

• Diabet gestațional sau preexistent sarcinii
• Patologie hipertensivă: HTA indusă de sarcina sau HTA preexistentă sarcinii, Preeclampsie
• Restricție de creștere intrauterină
• Mișcări fetale diminuate
• Sarcini multiple cu complicații
• Sarcini trecute de termen
• Sarcina anterioară cu complicații
• Ruperea prematură a membranelor – această se poate asocia cu oligoamnios sau cu infecție intrauterină, de aceea scopul monitorizării este recunoașterea precoce a semnelor care pot conduce la decizia de naștere
• Oligoamnios (lichid amniotic scăzut) sau polihidramnios (lichid amniotic crescut)
• Boli materne: Lupus eritematos, sindrom antifosfolipidic

Ce presupune testul?

În timpul testului, pacienta va sta întinsă sau pe partea stângă, iar la nivelul abdomenului se vor plasa doi senzori: unul în dreptul inimii fătului care va monitoriza bătăile cordului, iar celălalt la nivelul fundului uterin care va monitoriza activitatea uterină – eventualele contracții. În mod uzual, testul durează 20 minute, dar poate fi prelungit alte 20 minute în cazul în care bebelușul este inactiv sau doarme.

Rezultat

Un test de non-stres poate fi considerat:

• Reactiv - bătăi cardiace fetale între 110 – 160/min și cu 2 sau mai multe accelerații de minimum 15 bătăi/min față de linia de baza și care durează 15 secunde, într-o perioada de 20 minute. Aceste accelerații ale bătăilor cardiace sunt date de mișcările acestuia. Acest rezultat arată că gradul de oxigenare a copilului este normal.
• Non-reactiv - dacă testul nu îndeplinește criteriile de mai sus. Acest rezultat necesită teste suplimentare (profil biofizic, test de stres la contracții, ecografie) pentru a stabili dacă lipsa reactivității este din cauzei unei oxigenări neadecvate sau din alte cauze, cum ar fi somnul copilului, efectul unor medicamente, anomalii cardiace sau neurologice fetale. 

Pentru a afla informații despre preț, vizitează pagina noastră de tarife.