Alăptarea - beneficii, durată, complicații

Alăptarea la sân constă în alimentarea cu lapte matern a nou-născutului. Laptele matern asigură substanțele nutritive necesare dezvoltării, dar și anticorpi, cu rolul de a consolida imunitatea. Este recomandat ca bebelușul să fie alăptat minimum 6 luni, dar procesul poate continua până la vârsta de 2 ani. Beneficiile sunt duble, atât pentru mamă, cât și pentru copil, deoarece scade riscul de a dezvolta anumite patologii. 

• Beneficiile alăptării
• Contraindicațiile alăptării
• Când poți începe alăptarea?
• Cât durează alăptatul?
• Care este intervalul pentru alăptare?
• Cum știi când îi este foame bebelușului?
• Poziții de alăptat
• Păstrarea laptelui matern
• Alimentația mamei pe durata alăptării
• Ce complicații pot apărea pe parcursul alăptării?

Beneficiile alăptării

Laptele matern asigură o nutriție optimă, în primele 6 luni. Compoziția acestuia se modifică în raport cu nevoile nou-născutului. Laptele matern conține toate elementele nutritive necesare creșterii și dezvoltării: lipide, proteine, glucide, vitamine și minerale. Pe lângă avantajul nutritiv, laptele matern participă și la constituirea unei imunități puternice. Astfel, anticorpii antivirali și antibacterieni asigură protecție împotriva unor posibile infecții. 

Copiii alăptați prezintă o microfloră intestinală diferită de cei hrăniți cu formulă de lapte. Sugarii alimentați natural au o compoziție o florei în care predomină bifidobacterii și lactobacili. Spre deosebire de aceștia, la cei alimentați artificial, majoritatea bacteriilor sunt reprezentate de cele coliforme și de cele ce aparțin genului Bacteroides. 

Laptele matern conține lactoferină, o proteină care inhibă multiplicarea unor bacterii precum Escherichia coli. Suplimentar, este asigurată și protecție antiparazitară, prin prezența lipazelor. Aceste enzime sunt responsabile pentru distrugerea paraziților Giardia lamblia sau Entamoeba histolytica. 

Alte beneficii ale alăptării sunt reprezentate de un risc scăzut de a dezvolta anumite patologii, precum:

• obezitatea;
• diabetul de tip 1;
• astmul;
• bolile respiratorii;
• bolile cardiovasculare;
• meningita;
• otita;
• limfomul;
• leucemia;
• infecții ale tractului urinar;
• dislipidemia;
• boala celiacă;
• boala Crohn;
• infecțiile gastrointestinale.

Avantajele alăptării nu se limitează doar la copil. Și mama beneficiază de un risc mai scăzut de a dezvolta:

• cancer ovarian;
• cancer de san;
• hipertensiune arterială;
• diabet de tip 2.

Alăptarea la sân are și un rol psihoemoțional, prin consolidarea relației afective dintre mamă și copil. O legătură sănătoasă mamă-copil determină dezvoltarea unor relatii armonioase și cu alte persoane. 

Laptele matern asigură și unele avantaje economice. Comparativ cu formulele de lapte, acesta nu costă, nu necesită preparare și încălzire. 

Contraindicațiile alăptării

Chiar dacă alăptarea la sân este benefică, în unele situații, aceasta nu este indicată. Una dintre aceste situații este reprezentată de prezența infectiilor:

• infecția cu virusul herpetic;
• infecția cu virusul HIV;
• infecția cu virusul hepatic B;
• infecția cu virusul T-limfotropic uman;
• citomegaloviroza;
• varicela;
• bruceloza;
• malaria;
• febra tifoidă;
• tuberculoza activă (se estimează că, după 2 săptămâni de la începerea tratamentului, mama nu mai poate transmite bacilul prin laptele matern și alăptarea se poate realiza).

Alte patologii a căror existență nu permite alăptarea la sân sunt:

• cancerul (sub tratament);
• bolile psihice severe;
• cașexia.

Alăptarea poate fi întreruptă și în cazul administrării unor medicamente. Acestea ajung în lapte și, astfel, influențează și evoluția sugarului. Printre aceste medicamente sunt incluse:

• antibioticele (sulfonamidele; metronidazol, cloramfenicol);
• chemoterapicele;
• codeina; 
• metoclopramidul;
• antidepresivele; 
• antipsihoticele. 

Pentru alte medicamente și vaccinuri, se fac încă cercetări pentru a determina dacă afectează dezvoltarea nou-născutului. Consultă întotdeauna medicul înainte de a utiliza medicamente sau suplimente alimentare. 

Se recomandă a se evita fumatul pe durata alăptării. Acesta crește riscul de moarte subită a sugarului. Alte substanțe, cum ar fi drogurile, sunt interzise. De asemenea, dacă mama urmează să efectueze investigații imagistice cu trasori radioactivi, alăptarea nu este permisă. 

Contraindicație de alăptare este și galactozemia congenitală. Aceasta se manifestă prin deficitul transferazei, o enzimă ce are rol în descompunerea galactozei. Principalele simptome ale acestei patologii sunt vărsăturile, diareea și icterul. 

O altă afecțiune a nou-născutului, ce poate reprezenta o contraindicație de alăptare, este intoleranța congenitală la lactoză. În cadrul acestei patologii, lactoza nu este descompusă și ajunge la nivelul intestinului, unde fermentează. Ca urmare, apar durerile colicative și meteorismul. 

Când poți începe alăptarea?

Este recomandat ca alăptarea să fie începută cât mai repede, chiar și din prima oră după naștere. Există situații când alăptarea nu poate fi realizată imediat: nou-născutul este prematur și nu e dezvoltat suficient pentru a suge, are complicații etc. În astfel de cazuri, medicul specialist va recomanda metoda optimă pentru îngrijirea bebelușului. 

Imediat după naștere, este recomandat ca nou-născutul să aibă contact cu mama. Contactul dintre pielea bebelușului și a mamei ajută la reglarea temperaturii corporale a acestuia. Un alt avantaj al acestui contact este reprezentat de stimularea imunității nou-născutului, prin expunerea la bacteriile aflate pe suprafața pielii mamei. De asemenea, acest contact are și rolul de a prelungi durata alăptatului. Astfel, bebelușul se hrănește mai mult timp, deci mai bine. 

Cât durează alăptatul?

Durata diferă la fiecare sugar în parte. Ideal este ca durata să fie stabilită în funcție de nevoile acestuia. Este important ca alăptarea să se încheie când este atinsă sațietatea. În medie, alăptarea durează între 20-30 de minute. În primele minute, este suptă aproximativ jumătate din cantitatea de lapte necesară bebelușului. 

Este recomandat ca durata de supt la fiecare sân să fie de aproximativ 15 minute. La o alăptare, este indicat ca bebelușul să fie hrănit la ambii sâni. Alăptarea începe întotdeauna cu sânul ce are cea mai mare cantitate de lapte. 

Care este intervalul pentru alăptare?

Durata dintre alăptări este stabilită în funcție de necesitățile bebelușului (când îi este foame). Aceasta ajută la reglarea sațietății celui mic, având un rol important în prevenirea obezității. În medie, acest interval este de aproximativ 3 ore, pe timpul zilei. Uneori, sugarului i se poate face foame și noaptea. Hrănirea la un interval mai mic de 2 ore poate conduce la reducerea cantității de lapte, prin scăderea secreției de prolactină.

Cum știi când îi este foame bebelușului?

Majoritatea părinților recunosc foamea celui mic când acesta plânge. Cu toate acestea, înainte ca el să plângă, sunt și alte semne care pot indica faptul că îi este foame:

• atunci când este ținut în brațe, se îndreaptă spre sânul mamei;
• mișcă zgomotos din buzițe;
• duce degetele la guriță;
• încordează mânuțele de mai multe ori.

De asemenea, există și semne care pot indica sațietatea, precum:

• închide gurița;
• se îndepărtează de sânul mamei;
• își relaxează corpul. 

Poziții de alăptat

Pozițiile pentru alăptat sunt numeroase, iar fiecare mamă o poate alege pe cea mai confortabilă. Pentru ca sugarul să beneficieze de cantitatea de lapte necesară, este important modul de atașare a guriței sale la sân. 

Laptele se formează la nivelul glandelor mamare, iar prin intermediul unor ducte, ajunge la nivelul sinusurilor, unde se stochează. Aceste sinusuri sunt localizate în dreptul areolei mamare (zona centrală a sânului, închisă la culoare). Așadar, pentru ca sugarul să primească lapte, el trebuie să exercite presiune asupra areolei. Astfel, laptele este eliberat prin mamelon (sfârc). De aceea, o atașare corectă a sugarului la sân presupune ca buzele acestuia să cuprindă și areola.  

Pentru o alăptare cât mai confortabilă, poți încerca următoarele poziții: 

1. Poziția în decubit dorsal

În această poziție, mama stă cu spatele pe pat, iar bebelușul stă cu burtica pe aceasta. Este o poziție relaxantă pentru amândoi. 

2. Poziția în decubit lateral

Mama stă pe pat, sprijinindu-se pe o parte, iar sugarul stă lângă aceasta. Poziție permite ca mama să se odihnească.

3. Poziția tip leagăn

Pentru a realiza această poziție, mama ține bebelușul sprijinit pe brațe, cu fața spre sân. 

Păstrarea laptelui matern

Există situații când este necesar ca laptele matern să fie extras. De obicei, bebelușul nu suge toată cantitatea, iar laptele în exces face ca sânii să devină dureroși. În astfel de situații, se recomandă extragerea manuală sau cu pompa. 

Laptele extras poate fi folosit pentru a hrăni sugarul, dar trebuie păstrat în condiții optime, pentru a nu se altera. Se păstrează în recipiente de sticlă, la frigider, pentru o perioadă de maximum 3 zile. Dacă este congelat, își păstrează calitățile timp de 6 luni. Când se folosește, laptele se dezgheață lent și nu va fi pus la cuptorul cu microunde. Unele studii au demonstrat că, prin folosirea cuptorului cu microunde, calitatea laptelui scade. 

Alimentația mamei pe durata alăptării

Gustul laptelui este determinat și de alimentația mamei. Așadar, pe parcursul alăptării, este recomandat ca unele alimente să fie eliminate din dietă sau consumate cu moderație. Astfel de alimente sunt: ceapa, roșiile, fasolea, varza, ciocolata, condimentele. Alcoolul și fumatul sunt contraindicate. 

Mamele sunt sfătuite să consume alimente cu valoare nutritivă ridicată, pentru a asigura un lapte calitativ. Regimurile de slăbire sunt de evitat în timpul alăptării. Discută cu medicul și stabilește împreună cu acesta care sunt cele mai potrivite alimente.

Ce complicații pot apărea pe parcursul alăptării?

Alăptarea la sân este un proces cu multiple beneficii, atât pentru copil, cât și pentru mamă. Cu toate acestea, uneori, pot apărea unele complicatii, precum:

1. Durerea la nivelul abdomenului inferior

În timpul alăptării, pot apărea crampe dureroase la nivelul abdomenului inferior. De obicei, acestea apar în prima săptămână după naștere. Ele sunt consecința retracției uterului și a revenirii lui la dimensiunea inițială. 

2.Inflamația la nivelul mameloanelor

Atunci când bebelușul nu știe să sugă, el poate să prindă între gingii mamelonul, în încercarea de a primi lapte. În acest mod, mameloanele se inflamează. Pentru a preveni apariția inflamației, se recomandă găsirea unei poziții în care bebelușul poate prinde mai bine sânul. 

3.Angorjarea sânilor

Angorjarea sânilor face referire la acumularea în exces de lapte. Astfel, apare senzația de disconfort. În aceste situații, se apelează la extragerea laptelui în exces. De asemenea, masarea sânilor poate fi de ajutor. 

4. Sugarul mușcă mamelonul

Se poate întâmpla ca, odată cu apariția dinților, sugarul să înceapă a mușca mamelonul. Pentru a-l dezobișnui, mama introduce un deget între gingiile bebelușului și îi interzice, spunându-i „Nu”. Dacă mușcă în continuare, mama repetă pașii, iar la a treia încercare, întrerupe alăptatul. În acest fel, bebelușul este condiționat să nu mai muște.