Glanda tiroidă: care sunt afecțiunile care pot apărea în timpul sarcinii

Sănătatea fiecărei femei pe perioada sarcinii este deosebit de importantă, atât pentru propria stare generală, cât și pentru dezvoltarea corespunzătoare a bebelușului. Printre numeroasele aspecte ce necesită atenție în această perioadă, glanda tiroidă ocupă un loc fruntaș, întrucât poate avea un impact puternic asupra sarcinii și a evoluției acesteia. Citește mai departe pentru a afla care este legătura dintre glanda tiroidă și sarcină, dar și cum pot fi diagnosticate și tratate eventualele afecțiuni din această sferă, în cazul pacientelor însărcinate.

Ce este glanda tiroidă și ce roluri are

Glanda tiroidă este un organ de mici dimensiuni, situat în partea anterioară a gâtului, sub laringe și joacă un rol deosebit de important în reglarea anumitor funcții ale organismului. Această glandă produce hormoni tiroidieni, în principal, tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), care influențează metabolismul, reglarea temperaturii corporale, creșterea și dezvoltarea creierului.

În timpul sarcinii, sănătatea glandei tiroide devine și mai importantă, deoarece hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea neurologică a fătului, în special în primele etape ale sarcinii, când fătul încă nu are o glandă tiroidă funcțională proprie. Cele mai importante roluri ale glandei tiroide sunt reprezentate de:

• reglarea metabolică - hormonii tiroidieni stimulează metabolismul, influențând modul în care corpul utilizează energia. În timpul sarcinii, necesarul energetic al organismului crește, astfel că buna funcționare a glandei tiroide este esențială;
• dezvoltarea fătului - în primele săptămâni de sarcină, fătul depinde de hormonii tiroidieni ai mamei pentru dezvoltarea creierului și a sistemului nervos. Concentrațiile adecvate de hormoni tiroidieni sunt, astfel, deosebit de importante pentru prevenirea tulburărilor de creștere;
• termoreglarea - hormonii tiroidieni ajută la reglarea temperaturii corpului, ceea ce este un aspect vital pentru menținerea unei sarcini sănătoase;
• sănătatea inimii - acești hormoni influențează și ritmul cardiac, asigurând cantități suficiente de oxigen și nutrienți, atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Pe măsură ce sarcina avansează, necesarul de hormoni tiroidieni se poate schimba, iar glanda tiroidă a mamei trebuie să se adapteze, pentru a satisface aceste cerințe tot mai crescute. De aceea, monitorizarea și tratarea corectă a oricărei afecțiuni tiroidiene sunt deosebit de utile pentru viitoarele mame care se confruntă cu ele.

Tulburările care pot afecta glanda tiroidă în sarcină

Există anumite situații în care glanda tiroidă nu mai funcționează în mod corespunzător, acest lucru fiind problematic pentru femeile însărcinate, întrucât poate pune în pericol sarcina, în special în primul trimestru. De aceea, este important să știi să identifici simptomele și semnele care îți pot arăta că ai probleme cu glanda tiroida.

Hipotiroidismul în sarcină

Hipotiroidismul, caracterizat prin producția insuficientă de hormoni tiroidieni, poate avea efecte semnificative asupra sănătății mamei și a dezvoltării fătului pe parcursul sarcinii. De aceea, depistarea precoce și tratarea corespunzătoare a acestei afecțiuni sunt esențiale pentru o sarcină sănătoasă. Hipotiroidismul are simptome ce pot varia de la o femeie la alta, printre care:

• oboseala;
• sensibilitatea la frig;
• constipația;
• creșterea în greutate;
• uscarea pielii;
• căderea părului;
• tulburările de memorie.

Deoarece multe dintre aceste simptome pot apărea și pe parcursul unei sarcini normale, hipotiroidismul poate fi uneori dificil de diagnosticat fără teste specifice.

Dintre cauzele cele mai frecvente ale declanșării hipotiroidismului, amintim tiroidita autoimună Hashimoto. Aceasta este o afecțiune cronică în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, ducând la inflamarea acesteia și, în cele din urmă, la reducerea funcțiilor tiroidiene. Tiroidita Hashimoto este cea mai des întâlnită cauză de hipotiroidism, în special, în zonele geografice în care aportul de iod este suficient.

Hipotiroidismul poate avea un impact puternic, atât asupra sănătății mamei, cât și a bebelușului:

• riscuri pentru mamă - atunci când nu este tratat la timp, hipotiroidismul poate crește riscul de complicații, precum preeclampsia, anemia severă, eclampsia și nașterea prematură;
• riscuri pentru făt - insuficiența tiroidiană a gravidei poate afecta dezvoltarea neurologică a fătului, crescând riscul de retard mintal și probleme de dezvoltare.

Hipertiroidismul în sarcină

La polul opus față de hipotiroidism, hipertiroidismul este o afecțiune în care glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni. În timpul sarcinii, această afecțiune poate avea consecințe serioase atât pentru mamă, cât și pentru făt, necesitând un tratament corespunzător și monitorizare constantă. Manifestările hipertiroidismului pot lua mai multe forme:

• pierdere în greutate involuntară;
• palpitații;
• stări de nervozitate;
• intoleranță la căldură;
• tremor;
• oboseală severă.

La fel ca în cazul hipotiroidismului, diagnosticarea poate fi complicată, având în vedere faptul că unele dintre aceste simptome pot fi confundate cu schimbările normale din timpul sarcinii. 

Complicațiile hipertiroidismului în sarcină vizează atât mama, cât și fătul:

• riscuri pentru mamă - hipertiroidismul netratat poate crește riscul ca pacienta să dezvolte hipertensiune arterială pe parcursul sarcinii sau insuficiență cardiacă congestivă;
• riscuri pentru făt - în situațiile în care mama suferă de hipertiroidism, există un risc crescut de naștere prematură, greutate scăzută la naștere și, în cazuri rare, dezvoltarea hipertiroidismului fetal sau a gușei.

Boala Basedow-Graves în sarcină

Boala Basedow-Graves (sau boala Graves) este cea mai frecventă cauză de hipertiroidism, inclusiv în timpul sarcinii. Este o afecțiune autoimună care se manifestă în sens opus față de tiroidita Hashimoto: sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, determinând-o să producă prea mulți hormoni tiroidieni.

Boala Graves în sarcină reprezintă o provocare aparte, întrucât tratamentele utilizate la pacienții obisnuiți, precum terapia cu iod radioactiv sau intervenția chirurgicală, nu sunt opțiuni viabile în timpul sarcinii. De aceea, tratamentul acestei afectiuni la femeile însărcinate se concentrează pe administrarea medicamentelor antitiroidiene, care nu prezintă riscuri pentru făt.

Complicațiile bolii Graves în sarcină pot include:

• pentru mamă - preeclampsia, nașterea prematură sau insuficiența cardiacă;
• pentru făt - risc crescut de întârziere de creștere intrauterină, naștere prematură și, mai rar, hipertiroidism fetal.

În cazurile severe de afecțiuni tiroidiene, efectele acestora pot duce chiar și la pierderea sarcinii. Citește mai multe despre SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE și află ce poți face ca să previi o astfel de complicație.

Metode de diagnostic

Bolile care pot afecta tiroida în sarcină au nevoie de o diagnosticare precoce, astfel încât să nu genereze complicații pentru mamă sau bebeluș. De aceea, medicul care urmărește sarcina, în colaborare cu medicul endocrinolog, va recomanda o serie de investigații și analize pentru glanda tiroidă, în vederea stabilirii unui diagnostic și, ulterior, a unui plan terapeutic.

Analizele pentru tiroidă includ următoarele teste de sânge:

• TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) - este, de regulă, primul test efectuat și măsoară nivelul hormonului de stimulare tiroidiană din sânge. Un TSH scăzut poate indica o hiperfuncție a glandei (hipertiroidism), în timp ce un TSH crescut poate fi un indicator al hipotiroidismului sau al tiroiditei autoimune;
• hormonii tiroidieni liberi (FT4 și FT3) - în cazul în care valoarea TSH nu se încadrează în limitele optime, măsurarea nivelurilor serice de FT4 (tiroxina) și, uneori, FT3 (triiodotironina) poate ajuta la stabilirea gradului de afectare a glandei tiroide. Nivelurile ridicate ale hormonilor tiroidieni liberi pot fi semne ale hipertiroidismului, iar nivelurile scăzute indică o hiposecreție tiroidiană;
• anticorpii antitiroidieni (ATPO) - testarea prezenței anticorpilor antitiroidieni poate ajuta la diagnosticarea afecțiunilor autoimune ale tiroidei, așa cum sunt boala Graves și tiroidita Hashimoto;
• anticorpii anti-receptor TSH (TRab) - în cazul femeilor care suferă de boala Graves, măsurarea nivelurilor de anticorpi anti-receptor TSH (TRab) este importantă pentru evaluarea riscului de hipertiroidism fetal, deoarece acești anticorpi pot trece prin placentă și pot afecta funcția tiroidiană a fătului.

Diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor tiroidiene în timpul sarcinii necesită o abordare atentă, întrucât intervalele de referință pentru nivelurile hormonilor tiroidieni pot varia în funcție de stadiul sarcinii. De aceea, este important ca medicul să se bazeze pe ghidurile clinice actualizate și pe intervalele de referință specifice sarcinii, pentru o interpretare corectă a rezultatelor.

Dintre investigațiile imagistice, ecografia tiroidiană este utilizată cel mai frecvent în diagnosticarea afecțiunilor tiroidiene. Ecografia este o metodă neinvazivă și poate fi utilizată pentru a determina dimensiunile și structura glandei tiroide, medicul putând identifica, astfel, prezența nodulilor sau a altor anomalii structurale.

Dacă ești deja însărcinată sau îți dorești un copil în viitorul apropiat, citește mai multe despre SARCINA SI INVESTIGATIILE NECESARE în această perioadă.

Cum se tratează bolile glandei tiroide

În cazul femeilor însărcinate care se confruntă cu afecțiuni tiroidiene, abordarea terapeutică este gândită în așa fel încât să asigure atât nevoile mamei, cât și siguranța fătului. Fiecare tulburare tiroidiană, indiferent că vorbim de hipotiroidism, hipertiroidism sau boala Graves, necesită un plan de tratament personalizat, adaptat la fiecare caz în parte.

Tratamentul hipotiroidismului în sarcină

În cazul hipotiroidismului, substanța activă de bază este levotiroxina, o formă sintetică a hormonului tiroidian, care ajută la echilibrarea nivelurilor hormonale. Este important ca doza de levotiroxină să fie ajustată în funcție de greutatea corporală, dar și în raport cu concentrațiile serice ale TSH și FT4. La femeile însărcinate, se recomandă ca monitorizarea să se efectueze în mod regulat, la fiecare 4-6 săptămâni, pentru a asigura o sarcină sănătoasă și o dezvoltare corespunzătoare a fătului.

Tratamentul hipertiroidismului în sarcină

Tratamentul hipertiroidismului presupune administrarea de medicamente antitiroidiene de sinteză, însă acestea sunt prescrise de către medicul specialist, pe baza stării de sănătate a mamei, dar și în funcție de trimestrul în care se află sarcina. Scopul unui astfel de tratament este de a minimiza riscurile pentru făt, concomitent cu menținerea unui echilibru hormonal al mamei. 

La fel ca în cazul hipotiroidismului, pacientele care se confruntă cu hipertiroidismul pe parcursul sarcinii vor avea nevoie să se prezinte la controale periodice, astfel încât afecțiunea să fie monitorizată atent, iar tratamentul să fie ajustat în consecință.

Indiferent de afecțiunea tiroidiană prezentă, este necesar să existe o cooperare strânsă între pacienta însărcinată și echipa sa medicală (medicul ginecolog, medicul endocrinolog, precum și medicii din alte specialități relevante). Tratamentul bolilor glandei tiroide este întotdeauna personalizat, luând în considerare atât nevoile mamei, cât și siguranța fătului.

Grație medicinei moderne, în ziua de astăzi, există soluții pentru afecțiunile glandei tiroide, chiar și atunci când acestea necesită tratament în timpul sarcinii. Comunică deschis cu medicul tău și solicită informații și sfaturi ori de câte ori simți nevoia.